Cum sa renunti la lucrurile pe care ti le-ai dorit dintotdeauna si ai reusit in sfarsit dupa atatea asteptare sa le simti, sa fie ale tale..sa le simti cu intensitate, sa te faca fericit, fericit pana in maduva oaselor, dar intrebarea este de ce ai renunta? de ce ai renunta la ceva care te face sa te simti in sfarsit implinit, sa simti ca nimic nu te poate atinge, ca nu ti se mai poate intampla nimic care sa iti aduca mai multa fericire.. orgoliu? acesta sa fie raspunsul..? sau poate faptul ca acea fericire te costa mult prea mult, te face sa suferi, dupa ce o simti, daca pui in balanta oare ce ar cantari mai mult? fericirea pe care o simti in acele momente, sau suferinta pe care ti-o provoaca fericirea aceea? de multe ori m-am intrebat de ce trebuie sa platim pt fiecare lucru bun care ni se intampla, si de ce pretul de obicei e mai mare? Intrebari fara raspuns....atunci cand ai impresia ca a aparut in viata ta exact ceea ai cautat dintotdeauna, de ce nu poate fi totul perfect, de ce trebuie sa apara tot felul de piedici? uneori viata nu e corecta, iti pune piedica atunci cand nu este cazul...iti da si apoi iti ia...si cand iti ia...simti ca a luat si o parte din tine...de parca mai bine nu ti-ar fi dat deloc... Cum sa faci sa iei cu tine toate trairile dintr-un anumit loc, tot ce ai trait acolo, sa pastrezi atatea imagini in minte pt totdeauna...sa fotografiezi tot si sa-ti ramana in minte intiparit vesnic si nu numai in minte, sa simti ca ti le-ai intiparit si in inima, cu un fier inrosit..si sa stii sigur ca vor ramane acolo si se vor duce doar odata cu tine... sa-ti rememorezi toate clipele in care simteai ca nu mai exista nimic rau, ca esti vrajit, ca doar tu existi si fericirea ta.. da poti faci lucrul asta...si sa termini tot intr-o imbratisare, dureroasa, odioasa...dar plina de incarcatura...
Din pacate asa este viata uneori...nu ne intreaba daca avem nevoie in momentul ala sa fim loviti sau nu, pur si simplu se intampla, si lucrurile trebuie luate cu calm, nu putem decat sa tragem niste concluzii dupa fiecare "lectie" pe care se incapataneaza viata sa ne-o dea.. Nu putem decat sa invatam sa fim din ce in ce mai puternici, poate de aceste lectii avem nevoie ca sa evoluam... "Ce e val, ca valul trece/ De te-ndeamna, de te cheama/ Tu ramai la toate rece"
miercuri, 16 martie 2011
joi, 9 decembrie 2010
"Simtire" si "Gandire"
Viata...e atat de scurta si frumoasa..si noi ne permitem sa pierdem timpul fiind tristi uneori..
Uneori devenim prada vietii...in loc sa vedem viata ca o prada, din vanatori devenim vanati..Astazi vreau sa urmez fluxul memoriei afective..acesta poate rezulta a fi un joc periculos, dar vreau sa scriu ce simt..vreau sa notez toate gandurile intr-o ordine exhaustiva poate..nu conteaza...vreau sa nu controlez niciun gand..e dragut sa lasi totul sa curga...sa curga...sa faca valuri..sa se involbureze...sa se agite...sa se sparga in valuri..sau sa face miscari line, linistitoare...Cred ca e foarte important sa poti sa spui cuvintele pe care simti ca vrei sa le spui persoanei careia se adreseaza si mai cred ca cel mai bine este sa infrunti situatia si sa infrunti ceea ce simti, daca ascunzi toate astea intr-o zi o sa izbucneasca din adanc precum lava unui vulcan...incinsa..acida..patrunzatoare si o sa se razbune pe tine..o sa se reverse asupra ta fara mila, de aceea infrunta orice situatie, infrunta-te pe tine, infrunta ce simti si ce doresti. Solutia e in noi, se afla undeva acunsa intr-un coltisor, asteapta sa o desccoperi..Ieri m-am dus pe balcon, a fost o superba zi desi este decembrie..si dintr-o data senzatia pe care am avut-o cand am respirat aerul acela cumva primavaratic m-a facut sa imi amintesc cat puteam sa iubesc diminetile de primavara, mi-am amintit o discutie cu o veche cunostinta care afirma ca nu s-a simtit niciodata fericita, nu isi aminteste niciun moment din viata in care sa se fi simtit inundata de fericire, si imi amintesc ca i-am spus atunci ca eu ma simt fericita cand deschid geamul dimineata si respir aerul acela care ma izbeste si imi da o energie pe care nu o pot explica, dar care stiu ca imi da o stare care ma inunda!! Simt ca traiesc!!Sunt fericita!!!
Ciudat..eu abia ieri mi-am dat seama cat ma puteam bucura de niste lucruri aparent nesimnificative..Si am simtit din nou senzatia aia de implinire, senzatia de viata, am simtit ca viata imi apartine si ca nu sunt prada ei. E atat de usor sa te bucuri de lucrurile marunte...dar noi adesea ne abandonam intr-un mare fel..si uitam, nu mai vedem, nu mai reusim sa simtim ce se afla in jurul nostru..Uitam sa traim!! Am invatat doar sa mergem incruntati pe strada...Cu toate astea..ieri am simtit tot orasul in verva, am trecut pe la Universitate, lumea parea agitata in verva..am vazut chiar o femeie care facea poze..orasul arata foarte dragut cu noile beculete pentru Craciun, orasul e plin de viata, asa l-am simtit ieri...
Mintea noastra este atat ciudata...e diligenta..e atenta..e needucata..e periculoasa..dar e un izvor care nu inceteaza sa curga...Oare putem sa controlam toate astea..poate cu exercitiu indelungat putem avea sorti de izbanda..este necesara o munca asiduu, dar din nou puterea se afla in fiecare din nou.. Cred ca cel mai important e sa inveti sa simti, dupa ce vei reusi sa simti atunci si mintea va recepta toate trairile altfel, va fi o minte mai ascutita, mai ordonata, mai lucida, de strictetea frazelor lungi in latina. Legatura simtire minte poate fi inteleasa si prin prisma adagiului :"Nihil est in intelectu quod non primus fuerit in sensu"-Nimic nu se afla in intelect, care sa nu fi fost mai intai in simturi.
Oricat de dificil ar fi sa obti o claritate a gandirii si o putere de argumetare si convingere geniale, sa simti nu e deloc greu..cu asta se poate incepe pentru a obtine ceea ce ne dorim.
Prin urmare sa invatam toti sa simtim si sa nu uitam niciodata ca exista o multime de lucruri in jurul nostru care ne fac fericiti, doar ca noi ori nu le vedem, ori nu le permitem sa patrunda in toata fiinta noastra, sa ne lasam ametiti de beatitudine!!!! So...feel goooooooood! Don't forget to live!!!!!!!
Uneori devenim prada vietii...in loc sa vedem viata ca o prada, din vanatori devenim vanati..Astazi vreau sa urmez fluxul memoriei afective..acesta poate rezulta a fi un joc periculos, dar vreau sa scriu ce simt..vreau sa notez toate gandurile intr-o ordine exhaustiva poate..nu conteaza...vreau sa nu controlez niciun gand..e dragut sa lasi totul sa curga...sa curga...sa faca valuri..sa se involbureze...sa se agite...sa se sparga in valuri..sau sa face miscari line, linistitoare...Cred ca e foarte important sa poti sa spui cuvintele pe care simti ca vrei sa le spui persoanei careia se adreseaza si mai cred ca cel mai bine este sa infrunti situatia si sa infrunti ceea ce simti, daca ascunzi toate astea intr-o zi o sa izbucneasca din adanc precum lava unui vulcan...incinsa..acida..patrunzatoare si o sa se razbune pe tine..o sa se reverse asupra ta fara mila, de aceea infrunta orice situatie, infrunta-te pe tine, infrunta ce simti si ce doresti. Solutia e in noi, se afla undeva acunsa intr-un coltisor, asteapta sa o desccoperi..Ieri m-am dus pe balcon, a fost o superba zi desi este decembrie..si dintr-o data senzatia pe care am avut-o cand am respirat aerul acela cumva primavaratic m-a facut sa imi amintesc cat puteam sa iubesc diminetile de primavara, mi-am amintit o discutie cu o veche cunostinta care afirma ca nu s-a simtit niciodata fericita, nu isi aminteste niciun moment din viata in care sa se fi simtit inundata de fericire, si imi amintesc ca i-am spus atunci ca eu ma simt fericita cand deschid geamul dimineata si respir aerul acela care ma izbeste si imi da o energie pe care nu o pot explica, dar care stiu ca imi da o stare care ma inunda!! Simt ca traiesc!!Sunt fericita!!!
Ciudat..eu abia ieri mi-am dat seama cat ma puteam bucura de niste lucruri aparent nesimnificative..Si am simtit din nou senzatia aia de implinire, senzatia de viata, am simtit ca viata imi apartine si ca nu sunt prada ei. E atat de usor sa te bucuri de lucrurile marunte...dar noi adesea ne abandonam intr-un mare fel..si uitam, nu mai vedem, nu mai reusim sa simtim ce se afla in jurul nostru..Uitam sa traim!! Am invatat doar sa mergem incruntati pe strada...Cu toate astea..ieri am simtit tot orasul in verva, am trecut pe la Universitate, lumea parea agitata in verva..am vazut chiar o femeie care facea poze..orasul arata foarte dragut cu noile beculete pentru Craciun, orasul e plin de viata, asa l-am simtit ieri...
Mintea noastra este atat ciudata...e diligenta..e atenta..e needucata..e periculoasa..dar e un izvor care nu inceteaza sa curga...Oare putem sa controlam toate astea..poate cu exercitiu indelungat putem avea sorti de izbanda..este necesara o munca asiduu, dar din nou puterea se afla in fiecare din nou.. Cred ca cel mai important e sa inveti sa simti, dupa ce vei reusi sa simti atunci si mintea va recepta toate trairile altfel, va fi o minte mai ascutita, mai ordonata, mai lucida, de strictetea frazelor lungi in latina. Legatura simtire minte poate fi inteleasa si prin prisma adagiului :"Nihil est in intelectu quod non primus fuerit in sensu"-Nimic nu se afla in intelect, care sa nu fi fost mai intai in simturi.
Oricat de dificil ar fi sa obti o claritate a gandirii si o putere de argumetare si convingere geniale, sa simti nu e deloc greu..cu asta se poate incepe pentru a obtine ceea ce ne dorim.
Prin urmare sa invatam toti sa simtim si sa nu uitam niciodata ca exista o multime de lucruri in jurul nostru care ne fac fericiti, doar ca noi ori nu le vedem, ori nu le permitem sa patrunda in toata fiinta noastra, sa ne lasam ametiti de beatitudine!!!! So...feel goooooooood! Don't forget to live!!!!!!!
joi, 18 noiembrie 2010
marți, 9 martie 2010
CUVINTELE AU DEVENIT PREA MULT PENTRU NOI!
hmmm, ar trebui sa fiu fericita..cred :P, nu stiu totul a iesit atat de bine...sesiunea...si multe alte dorinte care mi s-au implinit..mi s-a implinit o dorinta pe care mi-o pun de vreo 5 ani la fiecare revelion cred, uite ca anul asta s-a implinit, de fapt au fost semne bune de la primele momente din noul an...acum e atat de multa liniste..plus ca in sfarsit e ordine in viata mea, pe plan personal ma refer....singurul lucru care m-a intristat foarte tare, chiar a reusit sa imi umbreasca toata fericirea pe care o simteam zilele trecute, a fost faptul ca desi stiu ca oamenii sunt schimbatori, de fiecare data cand vad ca nu sunt in stare sa isi asume raspunderea am un sentiment nu prea bun..imi repugna...nu imi place cand oamenii sunt lasi, cand se ascund dupa cuvinte...mai ales acei oameni pe care ai incercat sa-i ajuti pentru care ai incercat sa faci ceva..tocmai ei sunt cei care te fac sa te simti prost..si inca nu imi dau seama de ce...probabil e mai usor sa fugi cand nu stii ce sa zici..mie imi place sa spun tot ce simt..si sa imi asum raspunderea, chiar daca am fost egoista am preferat sa fiu deschisa..nu stiu cand te gandesti numai la tine si nu te intereseaza ca il faci pe cel de langa tine prin faptele tale sa se simta prost e poate de inteles, pana la urma fiecare se pune pe el insusi pe primul loc, dar macar recunoaste...oare de ce noua oamenilor ne este atat de greu sa vorbim, lumea chiar a devenit rece..nu ne mai plac cuvintele..
in fine pe lumea asta sunt fel si fel de oameni, nu trebuie sa fie toti buni...oricum fiecare cum isi asterne asa doarme, e problema fiecaruia cum e :)
Acum e timpul sa ma ocup mai mult de mine, sa incerc sa ma perfectionez sa imbunatatesc daca se poate in fiecare zi cate ceva, sunt o fire analitica, imi stiu mare parte din defecte, daca imi propun o sa reusesc sa realizez orice, stiu asta...plus ca Doamne Doamne ma ajuta...ca intotdeauna; o sa devin din ce in ce mai buna in tot ceea ce fac and so on..!!!
As scrie toata ziua...pacat ca nu am timp..de doua saptamani nu am avut timp nici sa ma odihnesc..:(, dar o sa imi fac timp pentru tot ce imi doresc eu sa fac..e bine sa faci fiecare lucru in momentul in care te-ai gandit, apoi poate nu mai apuci sa le faci...au ramas atatea lucuri pe care mi-am dorit sa le fac..le-am amanat mereu spunand ca e timp...dar nu a fost asa, se pare ca timpul a expirat si nici n-am stiu, dar am intuit; e bine sa faci ceea ce simti nu sa amani..; in ultima vreme am facut multe lucruri dragute..am iesit mai mult decat o faceam inainte si m-am simtit foarte bine; Nu stiu in viata nu e bine sa te multumesti cu putin..poate suna un pic cam ambitios sau rautacios dar numai asa evoluezi, uneori ne plafonam, ori inchidem ochii si nu facem nimic ca sa fie mai bine, pe niciun plan nu e bine sa te multumesti cu putin, trebuie sa iti doresti mai mult si mai mult si sa lupti, e cel mai important, uneori se spune ca drumul pana la scop e mai valoros decat atingerea scopului insusi; faci greseala sa te multumesti cu frimituri nu o sa ai decat asta, culegi ceea ce semeni, e atat de adevarata vorba asta...semeni vant, culegi vant, dar acum am dat in alte lucruri, am cam deviat..ideea e ca e bine sa inlaturi ceea ce nu merita si sa lupti sa ajungi in varf pe orice plan, chiar daca o sa cazi pana acolo de multe ori, important e sa nu ramai in loc..tebuie sa urci..cazi din nou..te ridici iar.. nu stiu viata asta e asa frumoasa, chiar daca iti pune piedici pe ici pe colo, importanta e abordarea cum iei lucrurile care vin in viata ta..trebuie sa te ajuti singur, si sa ai multa incredere in tine..si o sa ai si forta, o sa simti forta...
Good luck and never say never ;) !
hmmm, ar trebui sa fiu fericita..cred :P, nu stiu totul a iesit atat de bine...sesiunea...si multe alte dorinte care mi s-au implinit..mi s-a implinit o dorinta pe care mi-o pun de vreo 5 ani la fiecare revelion cred, uite ca anul asta s-a implinit, de fapt au fost semne bune de la primele momente din noul an...acum e atat de multa liniste..plus ca in sfarsit e ordine in viata mea, pe plan personal ma refer....singurul lucru care m-a intristat foarte tare, chiar a reusit sa imi umbreasca toata fericirea pe care o simteam zilele trecute, a fost faptul ca desi stiu ca oamenii sunt schimbatori, de fiecare data cand vad ca nu sunt in stare sa isi asume raspunderea am un sentiment nu prea bun..imi repugna...nu imi place cand oamenii sunt lasi, cand se ascund dupa cuvinte...mai ales acei oameni pe care ai incercat sa-i ajuti pentru care ai incercat sa faci ceva..tocmai ei sunt cei care te fac sa te simti prost..si inca nu imi dau seama de ce...probabil e mai usor sa fugi cand nu stii ce sa zici..mie imi place sa spun tot ce simt..si sa imi asum raspunderea, chiar daca am fost egoista am preferat sa fiu deschisa..nu stiu cand te gandesti numai la tine si nu te intereseaza ca il faci pe cel de langa tine prin faptele tale sa se simta prost e poate de inteles, pana la urma fiecare se pune pe el insusi pe primul loc, dar macar recunoaste...oare de ce noua oamenilor ne este atat de greu sa vorbim, lumea chiar a devenit rece..nu ne mai plac cuvintele..
in fine pe lumea asta sunt fel si fel de oameni, nu trebuie sa fie toti buni...oricum fiecare cum isi asterne asa doarme, e problema fiecaruia cum e :)
Acum e timpul sa ma ocup mai mult de mine, sa incerc sa ma perfectionez sa imbunatatesc daca se poate in fiecare zi cate ceva, sunt o fire analitica, imi stiu mare parte din defecte, daca imi propun o sa reusesc sa realizez orice, stiu asta...plus ca Doamne Doamne ma ajuta...ca intotdeauna; o sa devin din ce in ce mai buna in tot ceea ce fac and so on..!!!
As scrie toata ziua...pacat ca nu am timp..de doua saptamani nu am avut timp nici sa ma odihnesc..:(, dar o sa imi fac timp pentru tot ce imi doresc eu sa fac..e bine sa faci fiecare lucru in momentul in care te-ai gandit, apoi poate nu mai apuci sa le faci...au ramas atatea lucuri pe care mi-am dorit sa le fac..le-am amanat mereu spunand ca e timp...dar nu a fost asa, se pare ca timpul a expirat si nici n-am stiu, dar am intuit; e bine sa faci ceea ce simti nu sa amani..; in ultima vreme am facut multe lucruri dragute..am iesit mai mult decat o faceam inainte si m-am simtit foarte bine; Nu stiu in viata nu e bine sa te multumesti cu putin..poate suna un pic cam ambitios sau rautacios dar numai asa evoluezi, uneori ne plafonam, ori inchidem ochii si nu facem nimic ca sa fie mai bine, pe niciun plan nu e bine sa te multumesti cu putin, trebuie sa iti doresti mai mult si mai mult si sa lupti, e cel mai important, uneori se spune ca drumul pana la scop e mai valoros decat atingerea scopului insusi; faci greseala sa te multumesti cu frimituri nu o sa ai decat asta, culegi ceea ce semeni, e atat de adevarata vorba asta...semeni vant, culegi vant, dar acum am dat in alte lucruri, am cam deviat..ideea e ca e bine sa inlaturi ceea ce nu merita si sa lupti sa ajungi in varf pe orice plan, chiar daca o sa cazi pana acolo de multe ori, important e sa nu ramai in loc..tebuie sa urci..cazi din nou..te ridici iar.. nu stiu viata asta e asa frumoasa, chiar daca iti pune piedici pe ici pe colo, importanta e abordarea cum iei lucrurile care vin in viata ta..trebuie sa te ajuti singur, si sa ai multa incredere in tine..si o sa ai si forta, o sa simti forta...
Good luck and never say never ;) !
sâmbătă, 30 ianuarie 2010
VORBESTE MAREA
Cu hohot din genuni
Vorbeste marea
Despre corabii scufudate in furtuni
Si despre visatori
Plecati de-atatea ori in van
Spre infinitele carari
Din patru zari..
Dar cand vantul obosit
Printre nori s-a risipit
Iar soarele saruta marea
In betia de culori
Mii de valuri par viori
Purtand pe struna lor visarea
Cand pe cer un pescarus
Se avanta jucaus
Si neinfrant stabate zarea
Sub seninul nesfarsit
Orisice indragostit
Vorbeste fericit cu marea..
Cand vantul s-a starnit
Vorbeste marea
E manioasa pe acei care-au mintit
Eternele iubiri
Se schimba-n despartiri
Acum, cand timpul mare vrajitor
Adoarme-un dor...
Dar cand vantul obosit
Printre nori s-a risipit
Iar soarele saruta marea
In betia de culori
Mii de valuri par viori
Purtand pe struna lor visarea
Vorbeste marea
Despre corabii scufudate in furtuni
Si despre visatori
Plecati de-atatea ori in van
Spre infinitele carari
Din patru zari..
Dar cand vantul obosit
Printre nori s-a risipit
Iar soarele saruta marea
In betia de culori
Mii de valuri par viori
Purtand pe struna lor visarea
Cand pe cer un pescarus
Se avanta jucaus
Si neinfrant stabate zarea
Sub seninul nesfarsit
Orisice indragostit
Vorbeste fericit cu marea..
Cand vantul s-a starnit
Vorbeste marea
E manioasa pe acei care-au mintit
Eternele iubiri
Se schimba-n despartiri
Acum, cand timpul mare vrajitor
Adoarme-un dor...
Dar cand vantul obosit
Printre nori s-a risipit
Iar soarele saruta marea
In betia de culori
Mii de valuri par viori
Purtand pe struna lor visarea
vineri, 29 ianuarie 2010
Incep prin a spune ca a-ti exprima starile, sentimentele, a impartasi cu ceilalti diverse situatii, reprezinta pentru mine o modalitate de eliberare. Cred ca oricui ii face bine sa vada ca nu e singurul care se confrunta cu anumite situatii, e un fel de terapie sa impartasesti opinii, caci pana la urma psihologia oamenilor este foarte interesant de observat si iti poate fi de ajutor sa analizezi reactiile, starile altor oameni in fata unor situatii de viata.
Trec printr-o perioada destul de grea...viata nu poate sa curga mereu fara sa iti puna cateva piedici din cand in cand...Ultima saptama am trecut prin foarte multe emotii, din fericire se pare ca totul s-a rezolvat cu bine, ar trebui sa fiu recunoscatoare vietii....cu ce ar putea fi mai generoasa de atat cu mine.... Cu toate astea azi am avut un examen..si ma simt extenuata...si din pacate nu ma pot relaxa, este vorba despre un examen extrem de greu pentru care am depus mult efort, in sensul ca desi s-au intamplat multe lucruri care m-au facut sa nu imi mai pot concentra atentia am facut un efort fffff mare sa nu mai gandesc la nimic si sa invat...astept cu nerabdare rezultatul...imi doresc sa fie unul favorabil....Acum ascult muzica incerc sa ma relaxez, si imi vin in minte atatea lucruri...de exemplu faptul ca as avea chef sa nu am chef de nimic...e aberant poate...cred ca asa e starea pe care o am in acest moment, dupa sesiune poate ma voi simti mai bine..Am atatea planuri pentru vacanta intersemestriala, planuri personale :) pe care sper sa le pot implini, imi doresc nespus...sa fie asa cum imi propun, totul depinde doar de mine.Poate suna naiv, insa eu chiar cred ca atunci cand iti doresti ceva din tot sufletul ti se intampla, important e ce inseamna sa iti doresti cu adevarat, sa iti doresti cu adevarat inseamna sa simti ca ai nevoie de acel lucru, sa simti ca ai nevoie ca acea dorinta sa devina realitate ca si cum ai avea nevoie de aer. Depinde si ce ne dorim..uneori cred ca alergem dupa vise care daca ar deveni realitate ne-ar face rau...dar noi continuam sa ne dorim desi stim ca nu ne duc la nimic bun. In fine, trebuie sa fim foarte atenti ce ne dorim...nu se stie niciodata cand dorinta devine realitate!
Viata aceasta chiar poate fi vazuta ca o prada in care tot ce avem este instinctul de supravietuire, oamenii si-au degradat intr-atat sentimentele incat trebuie tot timpul sa ai ochii bine deschisi sa observi tot ce se intampla in jurul tau..desi, uneori facem lucrul asta, suntem atenti, realizam, dar preferam sa ne mintim singuri, asta nu e un lucru prea bun, mai bine infrunti situatia pentru ca oricum acest moment vine, nu trebuie sa amani. Trebuie sa ne bucuram de toate momentele din viata insa nu trebuie sa ne ascundem de aceasta, trebuie SA O INFRUNTAM caci oricum dupa orice furtuna iese soarele...
Pentru azi e suficient, cred ca e timpul sa ma uit sa vad de ce ma apuc de invatat maine, pentru urmatorul examen :D
Abonați-vă la:
Postări (Atom)